bașbuzuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din
tc. bașibozuk „trupe neregulate”.