basc - explicat in DEX

basc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASC¹ s. n. v. bască.

basc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BASC², -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor² (1), privitor la basci². – Din fr. basque.

basc (Dicționar de neologisme, 1986)
BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

basc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.

basc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
basc¹ (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce

basc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
basc² / báscă¹ (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști

basc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
basc³ (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri

basc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASC¹ s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)

basc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BASC², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

basc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BASC¹ s. n. v. bască.