bardac (Dicționaru limbii românești, 1939)1) bardác n., pl.
e (turc.
bardak, cană; alb. sîrb. bg.
bardak, ngr.
bardáki). Cănuță saŭ ulcică de băut făcută din lut orĭ și din lemn. – Și
bardacă, f. pl.
e și
bărdăcĭ.bardac (Dicționaru limbii românești, 1939)2) bardác, -ă adj. (d.
bardac 1, adică „
unflat ca un bardac”, ca turc.
bardak eriyi, un fel de prune; sîrb.
bardaklija, un fel de prune).
Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc:
perje (prune) bardace, un prun bardac.