bard - explicat in DEX

bard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. – Din fr. barde, lat. bardus.

bard (Dicționar de neologisme, 1986)
BARD s.m. (Ist.) Poet celt care cânta în poeziile sale pe zei sau pe eroi. ♦ (P. ext.) Poet național. [< fr. barde, it. bardo < celt. bardas].

bard (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARD s. m. 1. poet și cântăreț la celți. 2. poet eroic și liric. (< fr. barde, lat. bardus)

bard (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ Poet (național). – Fr. barde (lat. lit. bardus).

bard (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bard m. (fr. barde, d. celticu bárdas). Poet celtic care cînta faptele eroilor. Fig. Poet eroic și liric.

bard (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bard s. m., pl. barzi

bard (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bard m. 1. poet care cânta isprăvile eroilor (la Celți); 2. poet eroic și liric: și noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi EM.

bard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet-muzician care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ P. gener. Poet. — Din fr. barde, lat. bardus.