banco - explicat in DEX

banco (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÁNCO s. n. invar. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii² (2). – Din fr., it. banco.

banco (Dicționar de neologisme, 1986)
BÁNCO s.m.invar. (La jocul de cărți) Totalitatea mizelor depuse de jucători. [< it., fr. banco].

banco (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÁNCO s. n. inv. (la jocul de bacara) totalitatea mizelor depuse de jucători. (< it., fr. banco)

banco (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÁNCO s. n. invar. (La unele jocuri de cărți) Totalul mizelor depuse de jucători. – It. banco (fr. banco).

banco (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bánco n. (it. banco, bancă). A face banco (la un joc de noroc, la cărțĭ), a juca singur contra tuturor. – Și bancu, gen. al banculuĭ.

banco (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bánco (în expr.) s. n.

banco (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
banco n. termen de joc: a face banco, a juca singur în contra tuturor: meseria stosului și a bancului AL.

banco (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁNCO s. n. (La jocul de bacara; în expr.) A face banco = a susține singur miza jocului împotriva băncii² (2). — Din it., fr. banco.