bancnotă - explicat in DEX

bancnotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă² (1) și folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

bancnotă (Dicționar de neologisme, 1986)
BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].

bancnotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note)

bancnotă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie de valoare, cu acoperire în aur, emisă de o bancă (în schimbul cambiilor) și folosită ca mijloc de plată. – Germ. Banknote (fr. bank-note).

bancnotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bancnótă f., pl. e (engl. și germ. banknote). Bilet de bancă, bumașcă. – V. bilet.

bancnotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bancnotă f. hârtie monedă, bilet de bancă.

bancnotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă² (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. — Din germ. Banknote, fr. bank-note.