banc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANC1, bancuri, s. n. I. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafața apei.
2. Grup mare de scoici sau de pești.
II. 1. Masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale.
Banc de tâmplărie. Banc de ceasornicar. ♦
Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare.
2. Banchetă la ambarcații mici. – Din
fr. banc.banc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți.
2. (
Fam.) Scurtă anecdotă glumeață;
p. ext. minciună. – Din
germ. Bank.banc (Dicționar de neologisme, 1986)BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică până aproape de nivelul apei. ◊
Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întâlnește în mările polare.
2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie.
II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă.
2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor.
4. Scândură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vâsle; bancă.
III. 1. Numele unui joc de cărți.
2. (
Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl.
-curi. / < fr.
banc, germ.
Bank].
banc (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANC1 s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr.
banc)
banc (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANC2 s. n. 1. postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor. 4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr.
banc)
banc (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANC3 s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ.
Bank)
banc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANC1, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, ajungând uneori până la suprafața apei.
2. Cârd mare de pești marini. –
Fr. banc.banc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANC2, bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei mașini-unelte.
2. Masă lungă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat.
3. Banchetă la mici ambarcații.
4. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. –
Fr. banc.banc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți.
2. (
Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. –
Germ. Bank.banc (Dicționaru limbii românești, 1939)*banc n., pl.
urĭ (it.
banco, fr.
banc. V.
bancă).
Mar. Chicĭ, insulă ascunsă supt apă orĭ apărută puțin la suprafața apeĭ:
corabia s’a înnomolit într’un banc. V.
scruntar.