banatit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. – Din
fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.banatit (Dicționar de neologisme, 1986)BANATÍT s.m. (
Geol.) Rocă magmatică, alcătuită în special din granodiorit, granit etc., formată la sfârșitul cretacicului în Banat și Munții Apuseni, care se folosește ca piatră de construcții. [< fr.
banatite, cf.
Banat +
-it].
banatit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANATÍT s. m. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc. (< fr.
banatite)
banatit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BANATÍT (‹
Banat)
s. n. Grup de roci magmatice intruzive, constituit în special din gradionite, avînd la partea superioară granite, iar la bază diorite. Formează masive (
batolitice sau
lacolitice),
dyke-uri, uneori curgeri de lavă și aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile înconjurătoare.
banatit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)banatít s. n.banatit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANATÍT s. n. Rocă eruptivă cu structură granitică, existentă în Banat și în Munții Apuseni, utilizată ca material de construcție. — Din
fr. banatite. Cf. n. pr. Banat.