balistă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în antichitate la aruncarea de bolovani, de butuci etc. asupra (obiectivelor) dușmanului. – Din
lat. ballista, it. balista, fr. baliste.balistă (Dicționar de neologisme, 1986)BALÍSTĂ s.f. Mașină de război antică, folosită de romani pentru lansarea de sulițe sau de bolovani.[< lat., it.
balista].
balistă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)balístă (balíste), s. f. – Mașină de război cu care se aruncau bolovani.
Lat. ballista (
sec. XVIII). –
Der. balistic, adj.;
balistică, s. f. (formate pe bază
fr.).
balistă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALÍSTĂ s. f. mașină de război antică, la romani, pentru lansarea de sulițe sau de bolovani; balestră (1); (< lat.
balista, fr.
baliste)
balistă (Dicționaru limbii românești, 1939)*balístă f., pl.
e (lat.
balista și
ballista, d. vgr.
bállo, arunc. V.
parabolă). Mașină cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ pietre și alte lucrurĭ la asediŭ și care împlinea rolu tunuluĭ de azĭ.
balistă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balístă s. f.,
g.-d. art. balístei; pl. balístebalistă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balistă f. mașină de răsboiu, în formă de praștie, cu care cei vechi asvârliau bolovani și alte projectile grele.
balistă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. —
Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.