balistic - explicat in DEX

balistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la mișcarea proiectilelor în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont. – Din fr. balistique, it. balistica.

balistic (Dicționar de neologisme, 1986)
BALÍSTIC, -Ă adj. Referitor la mișcarea proiectilelor în aer, la balistică. ◊ Curbă balistică = traiectoria unui proiectil; pendul balistic = pendul folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. [< fr. balistique].

balistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALÍSTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la balistică. ♦ curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor. 2. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare. II. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale. (< fr. balistique)

balistic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -e, adj. Privitor la mișcarea proiectilelor aruncate în spațiu. ◊ Curbă balistică = traiectorie urmată de un proiectil din momentul lansării până la atingerea pământului. Pendul balistic = pendul special folosit la determinarea vitezei proiectilelor. – Fr. balistique.

balistic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*balístic, -ă adj. (d. balistă; fr. balistique). Relativ la știința de a arunca proiectile, la artilerie: teoria balistică. S.f., pl. e și ĭ. Știință ca studiază ĭuțeala și direcțiunea proĭectilelor.

balistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., 1. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. – Din fr. balistique, it. balistica.

balistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balístic adj. m., pl. balístici; f. balístică, pl. balístice

balistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÍSTIC, -Ă, balistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la balistică (2). ◊ Curbă balistică = traiectorie de proiectil. Pendul balistic = pendul de măsurare a vitezei proiectilelor. 2. S. f. Ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid. — Din fr. balistique, it. balistica.