balimez - explicat in DEX

balimez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez.

balimez (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
baliméz (balimézuri), s. n. – Bombardă. – Var. baliemez, banimez. Tc. bal yemez (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 202), din it. palla e mezzo. Sec. XVII, astăzi înv.

balimez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Turcism înv.) Tun de calibru mare. – Tc. balyemez.

balimez (Dicționaru limbii românești, 1939)
baliméz și balĭeméz n., pl. urĭ (turc. bal ĭemez, d. it. palla e mezo, o ghĭulea și jumătate. Există și azĭ în numele de familie Balmez). Vechĭ. Bombardă, tun mare de asediŭ. – Și banimez.

balimez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

balimez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balimez n. odinioară, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (BĂLC.). [Turc. BAL YEMEZ, lit. tun care nu mănâncă miere (dar înghite oameni)].

balimez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. — Din tc. balyemez.