băligar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLIGÁR, (
I)
băligare, s. n., (
II)
băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă.
2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil.
II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (
Geotrupes stercorarius). [
Var.:
bălegár s. n.,
s. m.] –
Baligă +
suf. -
ar.