balie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁLIE, balii, s. f. (
Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din
ucr. balija.balie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁLIE, balii, s. f. (
Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. –
Ucr. balija.balie (Dicționaru limbii românești, 1939)bálie f., pl.
baliĭ și
băliĭ (rut.
báliĭa, balie, germ. de jos
balje, cĭubăr, d. fr.
baille, care vine d. bretonu
bal, cĭubăr).
Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și
găletar, în Munt.
baĭe. – V.
albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.balie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bálie (
reg.)
(-li-e) s. f.,
art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)balie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁLIE, balii, s. f. (
Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. — Din
ucr. balija.