balegă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁLEGĂ s. f. v. baligă.balegă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁLEGĂ s. f. v. baligă.balegă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bálegă/báligă s. f.,
g.-d. art. bálegii/báligii; pl. bálegi/báligibalegă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea
fig.) Excrement de animale mari; băligar. [
Var.:
báligă s. f.] —
Cf. sb. balega, alb. balgë.