baldachin - explicat in DEX

baldachin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

baldachin (Dicționar de neologisme, 1986)
BALDACHÍN s.n. 1. Acoperământ format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].

baldachin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALDACHÍN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)

baldachin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALDACHÍN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperământ mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.

baldachin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.

baldachin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
baldachin n. acoperământ pus ca podoabă d’asupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată ’n baldachin ? AL.

baldachin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. — Var.: (înv.) baldahin s. n.] — Din fr. baldaquin.