bale (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊
Expr. (
Fam.)
A-i curge (cuiva)
balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. –
Cf. lat. *baba.
bale (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bále s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. –
Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *
baba (Pușcariu 180; Candrea,
Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379);
cf. it. bava, fr. (
bave),
sp.,
port. baba. Rezultatul normal *
ba nu se folosește la
sing.; pe baza formei de
pl. se formează uneori
sing. analogic,
bală, ca în dialecte. – Miklosich,
Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului
rom. pe cel
sb. bale cu
der. balav „bălos” și
baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41).
Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos);
băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură);
băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens);
îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa);
îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă);
îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din
rom. trebuie să provină
țig.,
sp. bajilé „bale” (Besses 32).
bale (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊
Expr. (
Fam.)
A-i curge (cuiva)
balele după ceva = a dori fierbinte ceva; a râvni. ♦ Materie mucilaginoasă secretată de unele glande din epiderma peștilor. ♦ Materie vâscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. –
Lat. *baba (
sg. *ba).
bale (Dicționaru limbii românești, 1939)bále f. pl. (d. un sing.
ba, ca și
za, zale, mlat.
baba, it.
bava, fr.
bave, sp. pg.
baba. D. rom. vine sîrb.
bale). Salivă care curge din gură, ca la vite:
a face bale de furie.bale (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bále (secreții)
s. f. pl.bale (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bale f. pl.
1. scuipatul ce de sine iese și curge din gură;
2. saliva spumoasă a dobitoacelor. [Plural din
*ba = lat. BABA (cf.
zale: za)].
bale (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊
Expr. (
Fam.)
A-i curge (cuiva)
balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. —
Cf. lat. *baba.