balaș - explicat in DEX

balaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALÁȘ, balașuri s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

balaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv.

balaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BALAȘ, Iolanda (n. 1936, Timișoara), atletă română. Între 1957 și 1961 a corectat de 14 ori recordul mondial la săritură în înălțime, ridicîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m. Campioană olimpică (Roma, 1960 și Tokio, 1964).

balaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
baláș n., pl. urĭ și e (it. balascio, fr. balais, d. ar. balahš, care vine d. pers. badahšan, numele țăriĭ de unde se aducea balașu). Vechĭ. Un fel de rubin portocaliŭ.

balaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

balaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balaș n. piatră scumpă, varietate de rubin de coloare roșie bătând în vânăt: un inel cu balaș. [It. BALASCIO, (termen venit pe calea comercială)].

balaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. — Din it. balascio.