bal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAL1, baluri, s. n. Petrecere (publică) cu dans, organizată seara sau noaptea. – Din
fr. bal.bal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAL2, baluri, s. n. (
Înv.) Balot. – Din
fr. balle.bal (Dicționar de neologisme, 1986)BAL1 s.n. Petrecere, reuniune cu dans organizată de obicei într-un local special pregătit. ◊
Bal mascat = bal la care participanții poartă mască. [Pl.
-luri. / < fr.
bal, cf. it.
ballo < lat.t.
ballare – a dansa].
bal (Dicționar de neologisme, 1986)BAL2 s.n. Balot, pachet, legătură mare. [Pl.
-luri, -le. / cf. fr.
balle, germ.
Ballen, it.
balla].
bal (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAL1 s. n. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit. (< fr.
bal)
bal (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAL2 s. n. balot. (< fr.
balle)
bal (Marele dicționar de neologisme, 2000)-BÁL3 elem. „minge”. (< engl.
-ball)
bal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bal, baluri, s. n. scandal; ceartă
bal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAL, baluri, s. n. Petrecere însoțită de dans, organizată seara sau noaptea într-un local sau într-o sală pregătită în acest scop. –
Fr. bal.bal (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) bal n., pl.
urĭ (fr.
bal, it.
ballo, d. lat. pop.
ballare, a dansa; it.
ballare, vfr.
baller. V.
baladă, baĭaderă, destrăbălat). Reuniune maĭ deosebită în care se dansează:
nuntă cu bal. V.
polcă, vals, cadril.