balaban - explicat in DEX

balaban (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALABÁN, balabani, s. m. (Zool.) Șoim. – Comp. cuman balaban.

balaban (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balabán¹ (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne

balaban (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balaban (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
balaban, balaban s. m. polițist

balaban (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale privind aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați.

balaban (Dicționaru limbii românești, 1939)
balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus).

balaban (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].

balaban (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului.

balaban (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. — Din tc. balaban.