balaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALÁȘ, balașuri s. n. (
Înv.) Varietate de rubin. – Din
it. balascio.balaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)baláș (baláșuri), s. n. – Rubin.
It. balascio (REW 891), din
arab. balhas, der. de la
Balahsan, oraș din Persia;
cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial,
înv.balaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BALAȘ, Iolanda (
n. 1936, Timișoara), atletă română. Între 1957 și 1961 a corectat de 14 ori recordul mondial la săritură în înălțime, ridicîndu-l de la 1,75 m la 1,91
m. Campioană olimpică (Roma, 1960 și Tokio, 1964).
balaș (Dicționaru limbii românești, 1939)baláș n., pl.
urĭ și
e (it.
balascio, fr.
balais, d. ar.
balahš, care vine d. pers.
badahšan, numele țăriĭ de unde se aducea balașu).
Vechĭ. Un fel de rubin portocaliŭ.
balaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baláș (
înv.)
s. n.,
pl. baláșuribalaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balaș n. piatră scumpă, varietate de rubin de coloare roșie bătând în vânăt:
un inel cu balaș. [It. BALASCIO, (termen venit pe calea comercială)].
balaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALÁȘ, balașuri, s. n. (
Înv.) Varietate de rubin. — Din it.
balascio.