băjenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [
Var.:
bejănár, bejenár s. m.] –
Băjeni +
suf. -
ar.