bâjbâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV.
Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦
Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊
Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.