baie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere.
2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊
Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva;
p. ext. măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere;
p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere.
3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc.
4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice;
p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații.
II. (La
pl.) Stațiune balneară. [
Pr.:
ba-ie] –
Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.
baie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁIE2, băi, s. f. (
Reg.) Mină
1 (din care se extrag mineralele). [
Pr.:
ba-ie] – Din
magh. bánya.baie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere.
V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊
Expr. Baie de sânge = vărsare de sânge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere.
3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ.
4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații.
II. (La
pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. –
Lat. *baneum (
v. sl. banja).
baie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁIE2, băi, s. f. (
Reg.) Mină. –
Magh. bánya.baĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)1) báĭe f., pl.
băĭ (vsl.
banĭa, baĭe, ung.
bánya, baĭe, mină, ocnă, d. it.
bagno, baĭe, arest, lat.
bálneum, baĭe. V.
balnear). Apă saŭ alt lichid în care te scalzĭ:
o baie caldă. Scăldătură, acțiunea de a te scălda:
a face o baĭe. Localu, camera saŭ vasu în care te scalzĭ:
baĭa comunală, o baĭe de zinc. Balie, găletar. Mină, ocnă. (Vechi) Pl. Stabiliment de băĭ de ape termale saŭ minerale:
a pleca la băĭ. Baĭe de abur, baĭe făcută în abur de apă clocotită.
Baĭe de soare, acțiunea de a te expune dezbrăcat razelor soarelui p. a te vindeca.
Baĭe de sînge, bătălie cruntă.
Baĭe de sudoare, asudare excesivă.
A fi cald baĭe (saŭ ca
în baĭe) a fi foarte cald într’o cameră. V.
legniță.baĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)*2) báĭe f. (fr.
baie, d. mlat.
baia, port). Golf mic.
baie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)báie, băi, s.f. –
1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă.
2. Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALR 1973: 675). ♦ Baia Mare, Baia-Sprie, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț (localități în județul Maramureș). – Lat. *bannea, balnea, cf. it. bagno, fr. bain, sbaño, port. banho (DER); Magh. banya provine din rom. (DER).
baie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)báie s. f.,
art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băibaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)baie f.
1. cufundarea corpului în apă:
am făcut o baie; 2. apa în care se scaldă:
baia e caldă; 3. localul unde se află baia:
mă duc la baie; 4. cada în care se face baia;
5. cameră tare încălzită ca să facă s’asude:
aci e ca într´o baie; 6. pl. în special, de locuri cu izvoare de ape minerale, unde merge lumea vara spre a face băi pentru sănătate:
a plecat la băi; 7. Tr. (învechit) locul de unde se scoteau mineraiuri (aramă, fier) ca
Baia de Aramă. [Slav. BANĬA; pentru sensul 7, cf. ung.
banya, mină și it.
bagno, ocnă].
baie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere.
2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊
Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere;
p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere.
3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc.
4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice;
p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații.
II. (La
pl.) Stațiune balneară. [
Pr.:
ba-ie] —
Lat. bannea (
=balnea).
Cf. sl. banja.