bai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAI, baiuri, s. n. (
Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊
Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau
de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din
magh. baj.bai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă.
Mag. baj, care la rîndul său provine din
sl. boj „calamitate”, ca și
sb.,
cr.,
slov.,
ceh.,
rut.,
rus. boj „război”,
cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi,
Dict., 103). – Miklosich,
Lexicon, 35 îl deriva direct din
sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în
Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el,
a băilui „a se îngriji de ceva” (‹
mag. bajlodni) este puțin folosit.
bai (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAI, baiuri, s. n. (
Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊
Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau
de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. –
Magh. baj.baĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)1) baĭ n., pl.
urĭ (ung.
baj).
Trans. Suferință, supărare.
Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.
baĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)2) baĭ interj.
Rar. Ba, nu.
bai (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate„).
bai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bai (
reg.)
s. n.,
pl. báiuribai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAI, baiuri, s. n. (
Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊
Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau
de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din
magh. baj.