bachelită - explicat in DEX

bachelită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.

bachelită (Dicționar de neologisme, 1986)
BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite].

bachelită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BACHELÍTĂ s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite)

bachelită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BACHELÍTĂ (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

bachelită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite.

bachelită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei

bachelită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. — Din fr. bakélite.