bacceli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACCELÍ, baccelesc, vb. IV.
Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea.
2. (
Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din
baccea.bacceli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se bacceléște, imperf. 3 sg.
se bacceleá; conj. prez. 3
să se bacceleáscăbacceli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BACCELÍ, baccelesc, vb. IV.
Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din
baccea.bacceli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli
2. a se îngrășa, a se lăți
bacceli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACCELÍ, baccelesc, vb. IV.
Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea.
2. (
Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. — Din
baccea.