baccelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (
Fam.: despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat –
V. bacceli.baccelit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)baccelit a. ramolit.
baccelit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (
Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ♦ Gras, lăbărțat. —
V. bacceli.