baccea - explicat in DEX

baccea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

baccea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.

baccea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

baccea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.

baccea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite

baccea (Dicționaru limbii românești, 1939)
bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.

baccea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. — Et. nec.

bacceà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bacceà m. bătrân retrograd (mai ales în idei); fie tânăr sau baccea. [Cf. turc. BAGČE, grădină, cu expresiunea o grădină de om, în sens ironic].