bacantă - explicat in DEX

bacantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ◊ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ◊ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

bacantă (Dicționar de neologisme, 1986)
BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante].

bacantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante)

bacantă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus. ♦ Fig. Calificativ dat unei femei destrăbălate. – Fr. bacchante (lat. lit. bacchans, -ntis).

bacantă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bacántă f. pl. e (lat. bácchans, -ántis, part. prezent d. bacchari, a celebra misterele luĭ Bacu, a te agita). Preuteasă a luĭ Bacu, menadă. Fig. femeĭe foarte destrăbălată.

bacantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte

bacantă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bacantă f. 1. preoteasă a lui Bachus; 2. femeie destrăbălată: bacantă între vestale AL.

bacantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. — Din fr. bacchante.