preoteasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot.
2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [
Pr.:
pre-o-] –
Preot +
suf. -easă.preoteasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preoteásă (pre-o-) s. f.,
g.-d. art. preotései; pl. preotésepreoteasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preoteasă f.
1. femeie în serviciul unei divinități păgâne;
2. soția preotului.