bacara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACARÁ1 s. f. Cristal de calitate superioară. ◊ Obiect fabricat din acest cristal. – Din
fr. baccarat.bacara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACARÁ2 s. f. Joc de cărți în care nouarii au valoare, iar decarii, numiți
bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din
fr. baccara.bacara (Dicționar de neologisme, 1986)BACARÁ1 s.f. Varietate de cristal de calitate superioară. [< fr.
baccarat, cf.
Baccarat – localitate în Franța].
bacara (Dicționar de neologisme, 1986)BACARÁ2 s.f. Numele unui joc de cărți; maca. [< fr.
baccara].
bacara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bacará (bacarále), s. f. – Joc de cărți, maca.
Fr. baccara. Din abrevierea
fr. bac provine
bac, s. n. (carte fără valoare).
bacara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bacará (cristal, joc de cărți) s. f., art.
bacaráua, g.-d. art.
bacarálei; (obiecte, partide) pl.
bacarále, art.
bacarálelebacara (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACARÁ1 s. f. cristal de calitate superioară. ◊ obiect fabricat din acesta. (< fr.
baccarat)
bacara (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACARÁ2 s. f. joc de cărți; maca. (< fr.
baccara)
bacara (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BACARÁ1 ( ‹
fr.)
s. f. Cristal
(2) sau obiect de cristal de calitate superioară; inițial era produs în manufactura din Baccarat (Franța).
bacara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BACARÁ1 s. f. Cristal de calitate superioară. –
Fr. baccarat.