bacantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ◊ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ◊
Fig. Femeie destrăbălată. – Din
fr. bacchante.bacantă (Dicționar de neologisme, 1986)BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus.
2. (
Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat.
bacchans, cf. fr.
bacchante, it.
baccante].
bacantă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr.
bacchante)
bacantă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus. ♦
Fig. Calificativ dat unei femei destrăbălate. –
Fr. bacchante (
lat. lit. bacchans, -ntis).
bacantă (Dicționaru limbii românești, 1939)*bacántă f. pl.
e (lat.
bácchans, -ántis, part. prezent d.
bacchari, a celebra misterele luĭ Bacu, a te agita).
Preuteasă a luĭ Bacu, menadă.
Fig. femeĭe foarte destrăbălată.
bacantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bacántă s. f.,
g.-d. art. bacántei; pl. bacántebacantă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bacantă f.
1. preoteasă a lui Bachus;
2. femeie destrăbălată:
bacantă între vestale AL.
bacantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦
Fig. Femeie destrăbălată. — Din
fr. bacchante.