bacalaureat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, subst. 1. S. n. Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior. ◊ Titlu obținut în urma acestui examen.
2. S. m. și
f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (
1). [
Pr.:
-la-u-re-at] – Din
fr. baccalauréat.