bacala (Dicționaru limbii românești, 1939)bacalá f. (ngr.
bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (
gadus mórrhua). V.
batog și
morugă.bacalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu
(Gadus morrhua). [Gr. mod.] V.
batog.