avut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere:
arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V.
avere].
avut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. –
V. avea.avut (Dicționaru limbii românești, 1939)avút, -ă adj. (d.
am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl.
urĭ. Avere, bogăție:
ce maĭ de avut!avut (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVÚT2, -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. –
V. avea.avut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVÚT, -Ă, (
1)
avuți, -te, adj. (
2)
avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat.
2. S. n. Avere. –
V. avea.avut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVÚT, -Ă, (
1)
avuți, -te, adj., (
2)
avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat.
2. S. n. Avere. —
V. avea.