axa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AXÁ, axez, vb. I.
1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din
fr. axer.axa (Dicționar de neologisme, 1986)AXÁ vb. I.
1. tr. A centra (o piesă etc.).
2. tr., refl. (
fig.) A (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva ; a (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. [< fr.
axer].
axa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AXÁ vb. I. tr. a centra (o piesă). II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta. (< fr.
axer)
axa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AXÁ, axez, vb. I.
Tranz. (Adesea
fig.) A aduce o piesă în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată; a centra. –
Fr. axer.axa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)axá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
axeázăaxa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AXÁ, axez, vb. I.
1. Tranz. A centra, a echilibra două sau mai multe piese cilindrice.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) orienta, a (se) desfășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. — Din
fr. axer.