avuabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi mărturisit. [
Pr.:
-vu-a-] – Din
fr. avouable.avuabil (Dicționar de neologisme, 1986)AVUÁBIL, -Ă adj. (
Rar) Care se poate mărturisi. [Pron.
-vu-a-. / cf. fr.
avouable <
avouer – a mărturisi].
avuabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVUÁBIL, -Ă adj. care poate fi mărturisit. (< fr.
avouable)
avuabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Franțuzism) Care poate fi mărturisit. [
Pr.:
-vu-a-] – După
fr. avouable.avuabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avuábil (
livr.)
(-vu-a-) adj. m.,
pl. avuábili; f. avuábilă, pl. avuábileavuabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (
Livr.) Care poate fi mărturisit. [
Pr.:
-vu-a-] — Din
fr. avouable.