avrămeasă - explicat in DEX

avrămeasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

avrămeasă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.

avrămeasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

avrămeasă (Dicționaru limbii românești, 1939)
avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.

avrămeasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrămése

avrămeasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

avrămeasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] — Cf. bg., rus. avran.