avorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVORTÁ, avortez, vb. I.
Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din
fr. avorter.avorta (Dicționar de neologisme, 1986)AVORTÁ vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (
Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr.
avorter, cf. lat.
aboriri].
avorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVORTÁ vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr.
avorter, lat.
abortare)
avorta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVORTÁ, avortez, vb. I.
Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. –
Fr. avorter.avorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avortá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
avorteázăavortà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avortà v.
1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil;
2. fig. a nu-i reuși:
proiectul va avorta.avorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVORTÁ, avortez, vb. I.
Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. — Din
fr. avorter.