avram (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVRÁM, avrami, s. m. (
Reg.) Varietate de prun. – Din
avramă (derivat regresiv).
avram (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. –
Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan,
BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din
gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de
sl. (j)ablanŭ „măr”;
cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu
Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară.
avram (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AVRAM 1. Andrei A. (
n. 1930, Turda), lingvist român. Specialist în fonetică și fonologie („Cercetări asupra sonorității în limba română”, „Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești”, coordonator al „Antologiei fonetice a limbii române”).
2. Mioara A. (1932-2004,
n. Tulcea), lingvistă română. Soția lui
A. (1). Specialistă în gramatică, ortografie, lexicologie („Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în lima română”, „Gramatica pentru toți”, „Probleme ale exprimării corecte”).
avram (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)AVRAM, Constantin (1911-1987,
n. sat Itești,
jud. Bacău), inginer constructor român.
M. coresp. al
Acad. (1963),
prof. univ. la Timișoara. Lucrări privind fisurarea și capacitatea portantă a elementelor de beton armat și precomprimat.
avram (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVRÁM, avrami, s. m. (
Reg.) Varietate de prun. – Din
avramă.avram (Dicționaru limbii românești, 1939)avrám m. (d.
avramă).
Est. Prun care produce avrame.
avram (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avrám (
reg.)
(a-vram) s. m.,
pl. avrámiavram (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Avram m. numele acestui patriarh biblic figurează în locuțiunile:
sânul lui Avram, raiu, fericire după moarte:
a trăi ca în sânul lui Avram; a lua cuiva Avram sporul, a prăpădi pe cineva, a-l lăsa ca mort:
pe unde mi le ajungea, pe acolo le lua Avram sporul ISP.
avram (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avram m. soiu de prun care face niște prune mari galbene și gustoase, numite
avrame (Prunus insititia). [Origină necunoscută].
avram (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Avram m. patriarh evreu care veni din Caldea în țara Canaan; părintele Izraeliților prin fiul său Isac și al Arabilor prin fiul său Ismail (2000 a. Cr.). V. Vocabular.