avrămeasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVRĂMEÁSĂ s. f. (
Bot.) Veninariță. [
Var.:
avrămeáscă s. f.] –
Cf. bg.,
rus. avran.avrămeasă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis).
Bg.,
rus. avran, cu
suf. -
easă (DAR; Pascu,
Suf., 26). După Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu
Avram.avrămeasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVRĂMEÁSĂ s. f. (
Bot.) Veninariță. [
Var.:
avrămeáscă s. f.] –
Bg. avran, rus.
avran (după
Avram).
avrămeasă (Dicționaru limbii românești, 1939)avrămeasă f., pl.
ese (cp. cu
avramă). Veninariță.
avrămeasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avrămeásă (
reg.)
(a-vră-) s. f.,
g.-d. art. avrămései; pl. avrăméseavrămeasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și
milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V.
cârstineasă.avrămeasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot;
reg.) Veninariță. [
Var.:
avrămeáscă s. f.] —
Cf. bg.,
rus. avran.