avanscenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă.
2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din
fr. avant-scène.avanscenă (Dicționar de neologisme, 1986)AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă.
2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr.
avant-scène].
avanscenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANSCÉNĂ s. f. 1. parte a scenei între cortină și rampă. 2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei. (< fr.
avant-scène)
avanscenă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă.
2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. –
Fr. avant-scène.avanscenă (Dicționaru limbii românești, 1939)*avanscénă f., pl.
e (fr.
avant-scène). Partea sceneĭ înaintea decorurilor. Loja de lîngă scenă.
avanscenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avanscénă s. f.,
g.-d. art. avanscénei; pl. avanscéneavanscenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avan-scenă f. partea teatrului între cortină și orchestră.
avanscenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă.
2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. — Din
fr. avant-scène.