avansa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANSÁ, avansez, vb. I.
1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta.
Lucrările avansează. 2. Tranz. și
intranz. A promova în muncă, în grad.
3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. – Din
fr. avancer.avansa (Dicționar de neologisme, 1986)AVANSÁ vb. I. 1. intr. A înainta; a progresa, a se dezvolta.
2. tr. A înainta în grad, a promova într-un grad, într-o funcție superioară.
3. tr. A da cu anticipație (sume de bani). ♦ (
Fig.) A lansa, a anticipa (o idee). [< fr.
avancer].
avansa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANSÁ vb. I. intr. a înainta (într-o direcție); a progresa, a se dezvolta. II. tr. 1. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcție superioară. 2. a da cu anticipație (sume de bani). 3. (fig.) a anticipa (o propunere). (< fr.
avancer)
avansa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVANSÁ, avansez, vb. I.
1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A se dezvolta, a progresa.
Lucrările avansează. 2. Tranz. A promova pe cineva în muncă, a ridica în grad.
3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. –
Fr. avancer.avansa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avansá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
avanseázăavansà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avansà v.
1. a da un avans, a plăti prin anticipare;
2. a înainta, a obține o avansare.
avansa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANSÁ, avansez, vb. I.
1. Intranz. A înainta, a merge (pentru a se apropia de o țintă urmărită). ♦ A progresa, a înainta.
Lucrările avansează. 2. Tranz. și
intranz. A promova într-un grad, într-o funcție.
3. Tranz. A da cu anticipație o sumă de bani, un bun material etc. — Din
fr. avancer.