avancronică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol înainte de a fi avut loc premiera. – Din
fr. avant +
chronique.avancronică (Dicționar de neologisme, 1986)AVANCRÓNICĂ s.f. Cronică asupra unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. [< fr.
avant-chronique].
avancronică (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVANCRÓNICĂ s. f. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. (< fr.
avant-chronique)
avancronică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avancrónică s. f.,
g.-d. art. avancrónicii; pl. avancróniciavancronică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera. — Din
fr. avant-chronique (după
avanpremieră, avanscenă).