avalanșă - explicat in DEX

avalanșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (ducând cu sine și pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche.

avalanșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVALÁNȘĂ s. f. 1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniș de munte și care se rostogolește către vale. 2. (fig.) mulțime; cantitate mare, potop. (< fr. avalanche)

avalanșă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
AVALÁNȘĂ (‹ fr.) s. f. Masă de zăpadă care se deplasează pe pantele munților cu înclinare mai mare de 20º, antrenînd în mișcare zăpada, pietrele și copacii întîlniți în cale; lavină. 2. (GEOL.) A. arzătoare = asociație de material fragmentar solid și de gaze, produsă în cadrul exploziei vulcanice, care coboară pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberată în cursul erupției sau prin distrugerea unor formațiuni preexistente.

avalanșă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate uriașă și năvalnică. Se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală (REBREANU). – Fr. avalanche.

avalanșă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avalánșă f., pl. e (fr. avalanche, pv. avalanco, it. valanga, lomb. piem. lavanka. Lbk. 4807). Zăpadă care se prăbușește din munțĭ și care poate cauza nenorocirĭ. – Se zice și lavină, f., pl. e (it. lavina, lat. labina). V. vîjoĭ și pornitură.

avalanșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe

avalanșă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avalanșă f. grămadă de zăpadă întărită ce se rostogolește depe munte în vale: formând o avalanșă de cataracte mii AL.

avalanșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. — Din fr. avalanche.