autovehicul - explicat in DEX

autovehicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.

autovehicul (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule].

autovehicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracțiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule)

autovehicul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule.

autovehicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autovehícul (a-u-) s. n., pl. autovehícule

autovehicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] — Din fr. autovéhicule.