autovaccinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
vaccinare.autovaccinare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOVACCINÁRE s.f. Acțiunea de a autovaccina. [Pron.
a-u-, pl.
-nări, după fr.
autovaccination].
autovaccinare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. – Din
auto1- +
vaccinare.autovaccinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autovaccináre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autovaccinắrii; pl. autovaccinắriautovaccinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Acțiunea de
a (se) autovaccina. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + vaccinare.