autovaccina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I.
1. Tranz. A supune autovaccinării.
2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autovacciner.autovaccina (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron.
a-u-, p.i.
-nez. / < fr.
autovacciner].
autovaccina (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr.
autovacciner)
autovaccina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autovacciná (a se ~) (a-u-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se autovaccineázăautovaccina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I.
1. Tranz. A supune autovacinării.
2. Refl. A se vaccina singur. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autovacciner.