autoutilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOUTILÁRE, autoutilitări, s. f. Acțiunea de
a se autoutila. [
Pr.:
a-u-to-u-] –
V. autoutila.autoutilare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOUTILÁRE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [<
autoutila].
autoutilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOUTILÁRE, autoutilări, s. f. Acțiunea de
a se autoutila. [
Pr.:
a-u-to-u-] —
V. autoutila.