autoutila - explicat in DEX

autoutila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto¹- + utila.

autoutila (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].

autoutila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto¹- +utila)

autoutila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] — Auto¹- + utila.